Biserica satului Topoliţa, comuna Grumăzeşti, a fost, timp de două secole, schitul călugăriţelor ce au întemeiat Văratecul. Iniţial, pe locul pe care se vede azi biserica era o pădure întinsă. De-a lungul timpului, oamenii au tot tăiat pădurea, ridicându-şi case în jurul mănăstirii. Primele măicuţe au venit aici în 1550, de la schitul din Boiştea, o localitate aflată la doar 5 km distanţă de Topoliţa.
Potrivit datelor consemnate în registrele parohiei, biserica de lemn de la Topoliţa a fost ridicată în anul 1598 de Petru Şchiopul, cel care a fost şi ctitorul Mănăstirii Galata din Iaşi, şi a fost refăcută în 1784.
Timp de aproape două veacuri a deservit, ca schit, comunităţii de maici ce se formase aici, iar în anul 1781, una dintre călugăriţe, maica Olimpiada, a pornit să caute un loc retras de mănăstire. Aşa a luat naştere, în pădurile Văratecului, schitul de maici Văratec.
În anul 1790, locţiitorul de mitropolit, Ambrozie, a mutat toate maicile de la schitul Topoliţa la Văratec, biserica de lemn a fostului schit devenind, din acel moment, biserică parohială.
Iniţial, biserica a avut proporţii reduse, însă, de-a lungul timpului, aceasta a fost lărgită, căpătând înfăţişarea de azi. Este construită din bârne de stejar aşezate pe o temelie de piatră de râu şi acoperite la exterior cu şiţă (şindrilă), pentru o mai bună protecţie. Acoperişul a fost, la început, de şindrilă, însă în 1985, în timpul unor lucrări ample de renovare, biserica a fost acoperită cu tablă.
În decursul istoriei sale, biserica a suferit intervenţii de refacere în mai multe rânduri. În anul 1784 biserica a fost refăcută, iar în anul 1985, lăcaşul a fost consolidat şi resfinţit, tot atunci primind şi cel de-al doilea hram („Adormirea Sfintei Ana“).
Interiorul este cel care dă cu adevărat monumentalitate lăcaşului, fiind de dimensiuni importante. Iniţial, biserica nu era atât de mare, fiind împărţită în altar, naos cu cafas şi pronaos. Însă, în 1985, în timpul amplelor lucrări de refacere, biserica a fost lărgită, prin dărâmarea cafasului şi construirea unei turle. Tot atunci a fost adăugit şi pridvorul. Biserica a fost pictată la interior încă de la început, actuala pictură datând însă din 1985.
Cea mai de preţ piesă din inventarul acestui lăcaş rămâne catapeteasma, splendid lucrată şi decorată. În lăcaşul de lemn de la Topoliţa se păstrează o foarte valoroasă icoană pe pânză, înfăţişându-l pe Sfântul Ioan Botezătorul. Alte obiecte de valoare din inventarul bisericii au fost preluate, în perioada comunistă, şi se păstrează în incinta Muzeului Mănăstirii Văratec. De asemenea, catapeteasma vechiului schit sau bucăţi din ea se păstrează la biserica din Filioara.
În jurul bisericii se află cimitirul vechi al Schitului Topoliţa devenit apoi cimitirul parohiei. În timp ce s-au săpat gropi în cimitir s-au descoperit chiar cărămizile care se puneau sub capetele maicilor sau călugărilor şi pe care este chiar consemnat numele acestora.
